Trebuie sa stii care e valoarea ta in piata muncii si cu cat se remunereaza un om de nivelul (oricare ar fi el) tau. Daaaa. Corect. Asa zice la carte. Acum vin si ma intreb. Care este valoarea mea reala?
Din perspectiva angajatului mereu mi s-a parut ca sunt subplatit (cred ca multi au acceasi impresie). Daca m-as pune in partea cealalta a mesei de negociere, adica daca as fi cel care mareste salariile, nu stiu daca as spune tot asa.
Unul din modurile in care iti poti da seama de ce salariu (vedeti ca vorbesc stric de ca$ca' nu vorbesc de pachete aici) ai putea primi in alta parte e sa te duci la interviuri. Am trecut printr-o faza in care mi se pusese pata RAU de tot sa plec. Si am inceput sa aplic. Am gasit un job care mi se potrivea manusa, pentru care nici nu erau prea multi candidati (zic eu, B zice ca totusi sunt - ne-am si impus verbal pe tema asta). M-am dus, m-am intervievat si am constatat ca aveam oarecum dreptate, am primit o oferta mult mai consistenta. (Nu am onorat-o pt. ca era start-up si m-am saturat de start-upuri si de firme de apartament cu 2-3 camere si 8-9 angajati. - in caz ca va intrebati)
The Bottom Line: Tre sa stim in permanenta care ne e valoarea. E ca la bursa. Poate ne vindem prea ieftin (sau prea scump, cine stie). So ... sa ne intervievam - nu ca sa plecam de la locurile noastre de munca ci pentru a mai primi un feedback, asa de orientare.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Ieri mi-a venit la interviu o candidata. Eu disperata sa gasesc om bun pentru postul vacant, ea venita la plimbare, schimb de impresii cu mine. Eu aveam nevoie de commitment, de motivatie, de hotarare spre o schimbare, ea cu texte de genul: "eu am venit doar sa vad cum mai merge piata, nu caut neparat sa plec de la jobul meu de acum". Imi venea sa o iau la shuturi! :)
Post a Comment