The true power of blogs

Pentru cei care nu ma cunosc si offline incep prin a-mi exprima parerea cu privire la bloguri si cum pot ele intoxica imaginea (daca asculti doar o voce - un grup de voci a.k.a. cor despre o persoana/companie/etc - s-ar putea sa nu obtii cea mai corecta si completa imagine). Acum sa va spun totusi cum am trait eu pe propria-mi piele experienta vietii schimbate de bloguri.

Saptamana trecuta am citit la Radu Ionescu cum ca s-ar mai schia la Sinaia. Asta nu m-a surpins pentru ca am schiat si de 1 mai si stiam ca anul asta fix inainte de Paste i-a tras o ninsoare sanatoasa care a prelungit sezonul. Citesc postul omului si mi s-a facut o pofta de schi cum ti se face pofta de apa dupa ce ai mancat sarat sau de bere cand mananci mici.

Asa ca, duminica dimineatza m-am trezit la 8.30 dupa ce ma culcasem la 5.30 dupa club , mi-am trezit prietena (eveniment national noi fiind un cuplu in contratimp) siiiiiiiii ... drum pana la Sinaia. Fooarte fumos, soare mult, ce sa zic ... a mes la suflet. Mi-ar fi placut sa fie zapada si pe Karp pana jos. Nu era, motiv pentru care nu m-am dat deoarece nu ma incanta perspectiva de a cobora ultima bucata pe picioare. O gramada de oameni, nici prea multi nici prea putzini, doar suficient de multi. Am vazut multi cunoscuti printre care l-am vazut chiar si pe Ciprian (bravo lui, se da f frumos si f corect pe schiuri). As fi vrut sa vad si cum se da Mr. Ionescu, da n-am avut ocazia sa vad cu ochii mei daca e profesionist sau incepator. M-am bronzat (ma rog.. un fel de a spune... m-am ars pe fatza). Mi-am rupt again masina pana sus la 1400, intrebandu-ma cat de scump tre sa fie sa refaca drumul ala sau, daca nu au bani, macar sa plombeze craterele (nu ca nu am intalnit cratere mai mari in Bucuresti in centru)?

Deci, iata-ma pe mine cel mai sceptic om la adresa blogurilor cum m-am dus eu frumos la schi dupa ce am citit pe un blog. Si sa mai zic de altii:P Mucles I say. Mucles!!!