Doing business

Azi cand am parcat masina in parcarea minuscula de la birou (care e mereu plina, doar ca azi am gasit unul din acele locuri in care nimeni nu are cum sa te blocheze si pe care daca l-ai gasit te bucuri de parca ai castigat la 6din49) m-a lovit o revelatie. Noroc ca am venit la birou si am apucat sa postez pe blog, ca altfel iar ramanea unul din acele subiecte care se pierde in aer.

Faza e in felul urmator. Mi-am dat seama ca pe neobservate, m-am transformat intr-un antreprenor junior (inca) de internet. Cum mi-am dat seama de asta? De la dezordinea de pe bancheta din spate (asta a fost triggerul, dar apoi am stat si m-am gandit pe drum de la masina pana in biroul propriu-zis).

Pe bancheta am gasit un maldar de pliante promotionale cu case, 2 facturi de la furnizori, 3 contracte si 2 anexe, alte dude care nu ar trebui sa stea in masina. De dimineatza cum m-am trezit cum am prestat 2 telefoane de business. Cu familia am vorbit la telefon in timp ce plecam de la o intalnire. Mama cu care vorbisem in masina, mi-a dat deja un mesaj pe Ymess!. Va dau paste: Mama: intrucat stiu ca ai uitat.... mi-ai promis ca-mi dai contact cu niste agenti imobiliari... -asta e nr.1 . Am inceput sa vorbesc la handsfree chiar si la birou pentru ca am constatat ca economisesc o gramada de timp daca mai raspund la un mail/conversatie in timp ce vorbesc la telefon. Apropo de telefon, nici nu vreau sa vad cat e factura luna asta.

Toata treaba este sa nu devin un freek din ala ... stiti voi de care radem cu gura pana la urechi ca a uitat sa mai traiasca si sa se bucure de rezultate. Hmmmm. Noooooot. Nu cred ca e posibil asa ceva in cazul meu.